Dezvelirea Primaverii
In marea Moarte, de nu vrei sa te-neci,
Fii tu! cu ceilalti si vezi c-ai sa traiesti! [Me]
Am plecat ca sa avem de unde sa ne intoarcem, nu de alta dar intoarcerea pe loc produce ameteala, care duce la buimaceala si tot asa mai departe pana la o confuzie totala. Si tocmai de aia, si NU NUMAI, am plecat.
De ce? Tocmai ce am explicat.
Unde? Scrie-n titlu.
Cand? Eeee … asta-i o poveste in sine. Desi pare o intrebare simpla, cu un raspuns succint, ea reprezinta, cum se zice .. Cheia. Maine nu exista, zice un prieten de-al meu. Si tind sa-i dau dreptate, ca daca ar exista, am sti ce o sa se intample. Dar cum nu stim, bag sama ca nu ne ramane decat sa asteptam. Si exact asta este maine, o asteptare.
Atunci ieri ce o fi? Pai ieri reprezinta sursa acestei asteptari, adica originea cum se zice pe la noi pe la tara. Sa va dau un exemplu: Daca ieri am mancar ceva bun, tin mintesi mi-ar placea sa mai repet experienta. Sau totul pe dos daca intamplarea a fost neplacuta.
Dar oricum o iau,
de aici de unde stau, (vorba poetului)
ieri este o amintire, care la fel ca si asteptarea (aka. maine) nu exista decat in mintea mea.
Bun, fie .. ieri, maine totul in minte, dar azi, cum ramane cu azi, cu acum? Azi exista? Pai eu cred ca exista dar tragedia si comedia in acelasi timp este ca acest acum e cam gol, pentru ca eu sunt plecat cu mintea in ieri si maine. Neprezent in prezent ( ca nu am gasit alta rima) Bine, suficient de teorie ca v-am plictisit.
Si atunci sa inteleg ca am plecat astazi? Nici asta nu stiu 
)), ce pot insa sa va zic, cu siguranta, este ca astazi am fost acolo.O parte s-a intors, ca asa e filmu, o parte a ramas, ca nu a avut de ales. Vedeti voi asa se intampla cand te intalnesti cu prezentul, pt ca asta te asteapta acolo. Te intalnesti cu tine, in timpul tau, asa cum nu ai stiut i nu ai crezut ca exista. Cu tine ala care te preiveste inapoi din oglinda (cam creepy), cu tine ala care vrea sa topaie cand e fericit si sa urle cand e suparat, cu tine ala care te cearta cand nu esti atent si faci vre-o boacana, cu tine ala care e serios si moralist si cu multi altii, toti tu.
Si ce-i cu asta, ca pe astia ii vad tot timpul? Da, aveti dreptate cei care si-au pus aceasta intrebare, numai ca acuma sunteti voi singuri cu voi, si in plus eul, ala “care este”, sade incremenit acolo, obosit de la trezitul la ora 4 dimineata, muncit toata ziua, mancat cu mana la ore fixe niste orez cu legume si nu in ultimul rand de la dusul cu apa rece.
Ce o sa iasa? Habar nu am! Fiecare sa incerce pentru el, oricum experienta este de nedescris. Scena a fost ridicata, actorii sunt la locul lor, Motor! Actiune! Ce este sigur e ca o as va intoarceti si o sa vedeti diferenta.
Asa si? Pai normal, diferenta vine din cauza ca ai plecat si acum te-ai intors. Da, dar eu cred ca diferenta vine din interior, din acea calatorie launtrica si nu din cauza destinatiei. Destinatia a oferit mediul propice pentru schimbare dar nu a induso. Dar asta oricum este doar pararea mea.
Si va las acum, fiecare cu gandurile lui, dar nu inainte de a va da o mica intrebare de rumegat. Cine a calatorit?
M-am gandit. Cuget, deci exist.
Ma asez sa ma uit la mine, cu ochii cat cepele, felie peste felie, ingramadite in SOS propriu dulce amarui. Oglinda prafuita arata ce se vede sau mai degraba cine se vede. Vina nu e ei, vina e purtata de graba. Graba este fugita prin marele labirint sa caute si culmea este ca a si gasit. A gasit mintea careia ia cerut o solutie pentru labirint. Mintea a stat, a cugetat si a spus. Raspunsul se afla alaturi de urmatoarele intrebari. Cine se uita? Cine este cel privit? Ce este oglinda?
Boing … o gaza zburatoare se loveste de corp. Vibratiile impactului se transmit, prin apa pana in adancuri, ca sa anunte, acolo jos in abis, ca viata isi cere dreptul de a fii traita. Este ca si fulgerul unei furtuni care lumineaza intunericul. Si bineinteles ca dupa fulger urmeaza si tunetul. Mintea care-si cere dreptul la munca. Vrea sa caute, sa intrebe si sa afle.
Eu, eu continui sa ma privesc. Acum ca sunt aici, nu stiu ce sa zic, nu am nimic de spus. Poate maine.
M povestea unui prieten:
“…. si am sarit
si am cazut
si m-am lovit
si m-am intrebat:
Yuuuy, ce s-a intamplat?”
si M ii raspunde:
“Pai ai sarit!
Da auzi, pe jos era mult praf?”
[Q] Daca lumea ar fi verde, eu as fi Verde-Imparat.
Dar cum lumea nu e verde, mie ce mi-a mai ramas?
[A] Tu, biet ghem de vietate ce-ar putea fi imparat,
daca lumea ar fi verde, n-ai avea nici un necaz.
Addendum: “Per aspera ad astram”
As merge si as incerca ..
Tu floare de nu ma uita, intr-un bocanc te-ai asezat si pe mine m-ai bucurat.
Nu plang despre trecut, ma bucur ca s-a petrecut.
Voi merge si voi incerca, mai departe viata mea.
Vine … 
[Q] Why do people have to suffer?
[A] Well, it’s elementary my dear Watson. It’s quantum mechanics!
[Q] I don’t get it, Sir!
[A] Well, you see, it’s in the nature of things.
Stupid questions generate paradoxical answers, answers that become reality.
Now you try and live with paradoxes inside your inner world and see what will happen.
[Unul]
- Vezi tu draga prietene, cerul de deasupra noastra
- Stele intr-un numar atat de mare incat nu vom putea niciodata sa le numaram, marele univers pe care nu-l vom putea niciodata cuprinde.
- Acolo se afla infinitul, acolo se afla inceputul, acolo se afla cunoasterea si adevarul
[Altul]
- Si noi, noi aici unde suntem, ce suntem?
[Unul]
- Noi, noi nu suntem decat un graunte intr-un mare ocean. Aici nu este nimic, acolo sus este totul.
Si spunand asta se impiedica de o piatra
- De ce m-am impiedicat?
[Altul]
- De nimic.
[Morala]
Si totusi lumea incepe de aici de jos
Suntem la munte intr-un loc unde linistea se aude mai tare decat orice tunet. Afara este un frig de ingheata pietrele, vantul bate, pamantul este numai noroi si noi stam in fata casutei lanaga un paraias. Am uitat sa zic, stam in gazda
De peste camp vine o doamna in varsta, se opreste langa noi si ne intreaba. “Acasa e gazda?”. Da, raspundem noi.
Se baga cu papucii in rau ii spala de namol pe papuci, pe maine, pa fata si pleaca spre casa. Sa nu uitam .. a venit de pe camp, namol peste tot .. pana la genunchi! Frig de te ia dracu .. rau de munte. RECEEEE!
Stiti care-i culmea civilizatie? intreaba, acela dintre noi .
- Culmea civilizatiei este sa nu te duci in vizita cu papuci plini de noroi nici macar pe o vreme ca asta.
Invataturile si practica tot timpul impreuna tot timpul legate. Una fara alta nu-si au rostul.
O practica a nimic duce la nimic. O invatatura fara practica ramane o simpla pata pe o hartie.
In Zen calea invataturii si cea a practicii duce catre iluminare.
Invata, practica … invata, practica si atunci cand ai invatat totul practica ramane, ea devine practica iluminarii. Si la fel cum iluminarea este infinita, asa si practica este infinita.
